RSbA - Birou de arhitectura

Cererile de ofertă pe care dvs. le înaintaţi biroului nostru, dorind să vă construiţi o casă, ne fac să înţelegem, de multe ori, că cele care stabilesc standardele în această privinţă au ajuns să fie agenţiile imobiliare. Casa dvs. nu trebuie să se rezume, din punctul nostru de vedere, la un număr de camere şi la nişte suprafeţe. Nu aici stă unicitatea casei dvs., nici confortul şi nici măcar eficienţa economică. Când veniţi la noi şi cereţi o casă de 100mp alcătuită din două dormitoare (14 respectiv 16mp), cameră de zi 35mp, bucătărie 12mp, loc de luat masa 12mp, baie 5mp este ca şi când aţi merge la un economist şi i-aţi spune că îl căutaţi pentru o problemă financiară, sau la un avocat – pentru o problemă legală, Da, ne interesează faptul că aveţi nevoie de două dormitoare şi nu de trei, dar restul de camere ştim şi noi şi dvs. că trebuie să existe într-o casă. Suprafeţele pe care ni le spuneţi sunt de cele mai multe ori cele curente. Mai mici de atât oricum nu prea putem face că nu ne permite legea.
Agenţiile imobiliare vă vând suprafeţe, încercând să vă atragă cu numere şi calcule economice rezumate la lei/mp. Dacă aşa ceva vă doriţi, sigur puteţi găsi pe piaţă casa descrisă de dvs., deja realizată şi aşteptând doar, eventual, să o personalizaţi prin mobilare. Vă întreb, însă, de ce, dacă tot vreţi să faceţi o investiţie atât de serioasă într-un „acasă”, nu vreţi ca şi casa, nu numai mobilarea, să fie a dvs., făcută să satisfacă nevoile şi stilul de viaţă al familiei dvs.?
Probabil că v-a plăcut camera de zi mare a vecinului. Nu v-a plăcut, în schimb, bucătăria deschisă (ca în filmele americane) … dar aţi văzut una mai potrivită la un văr: avea o uşă care dădea către locul de masă şi de aici de abia se putea ajunge în camera de zi. Da, este normal să vedeţi la rude, vecini, prieteni configuraţii care vă plac şi care vi se par potrivite pentru că v-aţi putea vedea trăind în asemenea camere, utilizând astfel de spaţii. Totuşi, toate aceste elemente văzute la rude, vecini etc., puse împreună, pot să nu funcţioneze pe cât de bine aţi fi crezut, sau poate funcţionează, dar nu ştiţi că s-ar fi putut şi mai bine. Nu, nu vreau să vă atrag către proiecte sau case mai scumpe. Ceea ce vă propun se încadrează în acelaşi buget, numai că răspunde propriilor necesităţi. Pe scurt: credeţi că o casă proiectată pentru familia unui avocat poate fi aceeaşi cu casa proiectată pentru un croitor, pentru un profesor sau pentru un angajat într-o multinaţională!? Da… dacă ne referim la număr de încăperi şi suprafeţe ar putea fi aceeaşi. Nu… dacă ne referim la nevoi dictate de profesie, sau chiar şi la stilul de viaţă, casele nu ar trebui să fie la fel. Ca o casă să se poată transforma în „acasă” trebuie să vă ofere, prin însăşi configuraţia ei, uşurinţa dezvoltării de relaţii între încăperi în funcţie de nevoi, uşurinţa amenajării unor colţişoare/locuri care să vă reprezinte etc.
Prin urmare, ceea ce încerc să vă fac să înţelegeţi este că de la un arhitect nu ar trebui să cereţi un număr de încăperi, având o anumită suprafaţă şi distribuite într-un anumit mod pe fiecare nivel în parte. Toate acestea sunt elemente care oricum rezultă, fie din configuraţia terenului, fie din logica oricărei funcţionări. Ca o casă să fie într-adevăr a dvs. ar trebui să ii comunicaţi arhitectului aspecte ce ţin de viaţa dvs. pe parcursul unei zile, de tabieturi, hobby-uri etc. Am să încerc să exemplific câteva situaţii pentru că aş dori să înţelegeţi implicaţiile comunicării unor astfel de informaţii, fără a le considera intruzive.
1. Copii
Dacă aveţi un copil mic, camera lui ar fi indicat să se afle cât mai aproape de cea a părinţilor, fără a pierde din vedere cum ar funcţiona această configuraţie odată cu creşterea copilului.
Dacă aveţi un copil deja mare, ar avea nevoie de o anumită intimitate, dar şi de un anumit spaţiu de desfăşurare în funcţie de drumul pe care l-a ales în viaţă (de exemplu, un copil cu înclinaţii artistice ar trebui să beneficieze de alte condiţii decât unul înclinat către lectură – de la asigurarea suprafeţelor necesare desfăsurării activităţilor specifice până la asigurarea gradului suficient de lumină naturală etc.).
Dacă aveţi doi sau mai mulţi copii, relaţiile dintre ei ar trebui să aibă o importanţă majoră în modul de configurare a casei. Diferenţele de vârstă, sex, aptitudini aduc cu ele diferenţe de utilizare a propriului spaţiu. Satisfacerea nevoilor diferite prin intermediul arhitecturii poate contribui la dezvoltarea sănătoasă a copilului, dar şi a relaţiei dvs. cu acesta/aceştia. Dându-le posibilitatea exprimării propriei personalităţi în spaţiul pe care îl locuiesc îi asiguraţi că nu îl favorizaţi pe unul în detrimentul celuilalt (sentiment des întâlnit în cazul unor diferenţe de vârstă mai mari).
Exemplele pot continua.
2. Prieteni
Dacă nu aveţi foarte mulţi prieteni care vă vizitează constant, camera de zi poate deveni locul în care sunteţi împreună cu familia şi în care desfăşuraţi tot felul de activiţăţi în comun – de la discuţii până la vizionarea de filme etc. Toate aceste activităţi, însă, influenţează configuraţia planimetrică. Privind chiar mai departe, dacă un membru se simte rupt de restul familiei în timp ce găteşte, prin arhitectură se poate asigura o comunicare cel puţin vizuală între bucătărie şi camera de zi care să reducă acest sentiment şi, cu el, tensiunea apărută.
Dacă aveţi mulţi prieteni care vă vizitează, dacă daţi multe petreceri etc., ar putea fi indicată o oarecare izolare a restului casei de această zonă, permiţând, de exemplu, copiilor să îşi facă lecţiile în linişte. Iarăşi, intrând mult mai în detaliu, dacă găzduiţi în mod constant prieteni sau rude la dvs. acasă, ar putea fi dorită asigurarea unei intimităţi mai mari a camerei de oaspeţi (şi astfel şi a dvs.), incluzând, de exemplu, o baie proprie.
3. Hobby-uri
De foarte multe ori hobby-urile nu sunt luate în considerare (sau nu sunt comunicate arhitectului) atunci când se solicită proiectarea unei case. Chiar dacă nu doriţi să dedicaţi o întreagă încăpere acestor activiţăţi care vă relaxează, cunoaşterea lor ne ajută pe noi să găsim tot felul de soluţii ingenioase prin care să vă asigurăm posibilitatea integrării lor în noua casă. Astfel se pot salva chiar, de multe ori, spaţii altfel pierdute, moarte. Cel mai la îndemână exemplu este acela al lecturii ca hobby. Da, o carte poate fi citită aproape oriunde, dar dacă se poate, de ce să nu aveţi propriul colţ dedicat, un loc gândit de la început a fi spaţiu de lectură (oricât de mic) şi nu un loc rezidual, pe care l-aţi găsit după ce toţi ceilalţi membri ai familiei şi-au luat în stăpânire canapeaua, fotoliile, locul feeric de la fereastră etc.
Apoi, dacă sunteţi pasionat/ă de pictură, de lucrul făcut de mână, de croitorie sau orice altceva, de ce să nu dedicaţi un spaţiu special acestei activităţi… sau, măcar, de ce să nu poată fi transformată cu uşurinţă camera de oaspeţi prea puţin folosită sau biroul folosit ocazional în atelier!? Posibilităţi sunt multe, dar nimeni nu vi le poate propune dacă nu le comunicaţi.

Acesta este genul de informaţii pe care orice arhitect care îşi face meseria cu pasiune le aşteaptă de la dvs. Nu vrem să proiectăm case pentru oricine, ci casa dvs. Nu vrem să proiectăm (şi nici nu proiectăm) casa vecinului, dar mai mare şi mai înaltă. Casa pe care vrem să v-o propunem este o casă unică, ce se face remarcată prin modul în care răspunde nevoilor dvs. Este casa în care să vă simţiţi confortabil şi în care să locuiţi cu bucurie şi, de ce nu, cu mândrie, dar dată de obţinerea sentimentului de „acasă” şi nu de numărul de metri pătraţi cu care depăşeşte casa vecinului.
Într-un interviu pe care l-am luat acum ceva vreme ca parte a unei cercetări, un tânăr îmi spunea că pentru el casa ideală are miros de scorţişoară. Din păcate era doar un interviu, dar această temă mi-a sunat cât se poate de provocator … şi da, se poate începe un proiect doar de la aceste trei cuvinte care spun foarte multe despre personalitatea respectivului şi despre atmosfera pe care o doreşte.

Arhitect Anda-Ioana SFINTEŞ
08.10.2014